Sell us to the neighbours

Se intampla la timpul trecut, timpul trecut apropiat, sa am o discutie care mi-a placut. Si printre altele am ajuns la subiectul de vanzare.
“Si tu cum te vinzi?” “Te vinzi?” iar raspunsul a fost unul pe masura, chiar sunt incantat si cred asta despre persoana mea (sunt plin de sine, stiu, stii, stim amandoi ). Ma vand pe mine oricand in orice loc dar nu pe bani. Ma vand pentru ceea ce sunt, pentru ca simt, la fel ca fiecare dintre noi, ca am ceva de dat, de oferit, de vandut. Self branding-ul si marketing-ul ar trebui sa porneasca de la nivelul asta si apoi extins si propagat la alt nivel, institutional, de exemplu.
Si toata vanzarea asta are si o strategie. Cel putin eu asa simt.
Cu cat cunosti cat mai multe persoane, din cat mai multe medii, reusesti sa comunici cu fiecare dintre acestea cat mai natural si iti dai seama ca reusesti ca vocabularele ambilor interlocutori sa se intrepatrunda destul de mult. Porti discutii naturale. Si cu cat porti cat mai multe din aceste discutii pe urma, pe viitor, pus in situatii destul de asemanatoare esti mai relaxat. Si comunici exact ceea ce iti doresti.
Si-apoi cu cat cunosti cat mai multe persoane poti spune ca reteaua ta sociala este destul de mare. Mi-a spus intr-o zi ca “valoarea unei persoane este data de valoarea propriei retele sociale” si am fost deacord cu ea si de aici pot trage urmatoarea concluzie: valoarea ta se ridica si te poti vinde mai scump, ceea ce ai de oferit in comparatie cu alta persoana are mai multa sau mai putina valoare . Nu nu este le sad, este doar realitatea, sau un lucru care te motiveaza.
Imi place sa ma vand, dar nu pe bani ci imi place sa ma vand in ideea in care stiu ce am de oferit. Si mai sunt de parere si ca pot alege cui sa ma ofer si din ce motiv.
La un momentdat s-au spus cuvinte grele: publicitate, ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? (sunt mare si nu stiu, dar vreau sa aflu si depun efort), te vinzi pe material gros? (recunosc asta am inventat-o acum). Da vreau sa vand cu un simplu Salut! Primele secunde dintr-o discutie ii decid soarta. Salutul, intr-o situatie de vanzare, de orice fel, tonul salutului mai exact, decide sansele vanzarii “produsului”. Asa ca vorba ballantinului: go play! experimenteaza, incearca si reuseste.
Cover us in chocolate! Sell us to the neighbours, Come back when we’re getting old! This is our destiny calling

fumuri de tigara printre sorbituri de cafea

M-am intors, cel putin asa cred. Cred ca e momentul propice ca sa revin in blogosfera. Dupa ce am renuntat la comunicarea pe blog pentru ca, sa fim serios aici pentru un moment, da? gata momentul!, pentru ca pana una alta daca nu tratezi lucrul asta ca pe un job nu-ti iese prea bine. Ei bine, eu nu am tratat treaba asta ca pe un job, am vrut si n-am vrut sa am o mie de vizitatori pe zi si sapte sute de commenturi la fiecare post zi de zi. Fi serios tipule, am beri de baut si beri de povestit, cafele de savurat si tigari care sa-mi tina companie. Ochii ma mai tin, ma mai tin mult, facand paranteza la implicatiile fizice asupra sanatatii mele corporale, dar sa lasam toate astea la o parte.

ciobe’en este vinovat. M-a pus pe ganduri si imi place, cum as spune, to read that dirty, little, crazy and stupid mother fucker. Este ciobe’en si nu-i place sa i se spuna altfel – vezi serile petrecute in gazette si in le general.

Despre mine si de ce vreau sa revin. Pai unu la mana (din alea cinci care ma iubesc atat de mult de fiecare data) cred ca am depasit hiba care ma facea sa nu scriu, adica simteam ca nu am idei dar am trecut peste. Sunt multi coca’s si multe pitzi’s despre care pot scrie. Dar nu. Nu inca.
Dupa multe incercari de angajare si dezamagiri si teste si what-ever-you-want-to-call-them vrei sa le mai zicem m-am cam hotarat ca ar fi de ajutor un blog cu si despre design. Despre mica mea pasiune. Pentru ca in tot timpul in care mi-am stors creierii pentru diferitele task-uri, cu ajutorul sau fara prietenilor, am dat peste mai multe site-uri/bloguri cu si despre design. As cam vrea sa le adun aici pe acelea care m-au ajutat pe mine si nu numai. Sa fiu serios, majoritatea le-au gasit altii inaintea mea.
Doi la mana, o sa facem, dupa cum zice ciobe’en o mica chestie unde o sa ne batem ratonu de toata lumea si de toate lucrurile care nu ne sunt noua pe plac.

To be continued…

apropo… am gasit asta si e foarte tare e un serial facut de englezii de la MTV si cam rupe banana
check-out primul episod.